Mă uit în ultima vreme la jocul ăsta de-a uite greva nu e greva, la atacurile la persoană ale guvernanților și sindicaliștilor, la declarațiile în contradictoriu, la gălăgia făcută de bugetari și pensionari. Am rămas surprins aseară când ministrul Blaga a răspuns sindicalistului de la Poliție, cam cu jumătate de gură ce-i drept, că dânsul crede cu toată tăria că poliția va face treabă în continuare și ”pe stomacul gol”. Da, poliția își va face treaba în continuare, dar ce ne facem cu uscăturile, cu cei care ne vor opri în trafic și ne vor cere șpagă doar pentru a-și compensa scăderea salarială? Ce ne facem cu cei care chiar își fac treaba?
Toți vorbim acum de restructurarea statului, a aparatului bugetar, de venituri și cheltuieli, de cum să facem o Românie capabilă de a trece criza și a rezista în timp. Toți ne dăm cu părerea despre lucruri pe care, cel puțin teoretic, politicienii ar trebui să le rezolve, dar nimeni nu spune să schimbăm sau să restructurăm clasa politică. În campania electorală s-au promis multe dar vedem că tot ce s-a promis s-a făcut pe dos și atunci mă întreb: cine e de vină pentru toate astea?
Greșit, nu politicienii care ne mint, nu pensionarii care și așa abia își duc zilele din pensia aia de mizerie pe care o primesc, nu bugetarii care ne mănâncă pe noi de bani (eu fiind unul dintre aceștia) ci de vină este nația. Nația română care în decursul istoriei sale zbuciumate nu a știut să-și aleagă conducătorii. Suntem o nație sau o națiune care nu știm să copiem sisteme puse la punct de alții ci încercăm de fiecare dată să fim originali. De ce să inventăm roata dacă ea a fost inventată deja?
Suntem atât de originali încât am ajuns să facem grevă doar din vorbe, mai grav este faptul că nici la vorbe nu ne potrivim. Am încercat acum 20 de ani să schimbăm un sistem nefuncțional și am reușit. L-am schimbat cu un sistem idiot în care valorile și principiile nu mai înseamnă mare lucru, un sistem în care devalorizarea anumitor categorii sociale se face atât de ușor, un sistemul în care incapacitatea și incompetența sunt la loc de cinste.
Și ca încheiere vă pun o întrebare a la Păcală: ”De ce atunci când ne e bine ne e rău și când ne e rău ne e bine?”